Iesind din Branul intesat de oameni si de masini, de parca toata suflarea s-a strans sa il caute pe Dracula, si mergand mai departe, acolo unde, prin comparatie, imaginatia a doar catorva turisti si a unei tabere de copii a patruns, descoperi un sat pitoresc, rasfirat pe dealuri. Pretutindeni, pensiuni cochete, pline pana la refuz cu flori si stoluri de fluturi, ai ajuns pesemne in Moeciu de Sus.
O pensiune atrage atentia in special, cu nume partial englezesc – Vlahia Inn - si aspect frantuzesc, parca mai cocheta decat restul, mai micuta, mai altfel. Am aflat mai tarziu ca o mana de femeie se face responsabila de dichisul pana in cele mai mici detalii. Terasa este relativ mica, dar restaurantul incapator, iar scena amplasata inauntru promite serate dansante.
Dupa o adevarata sedinta foto prin cele mai simpatice unghere ale locului (puzderie!) ne-am asezat la masa. Meniu prezentabil, cu pagini ingrijite, nebagate in tiple, neprintate economic. Oferta, bogata si felurita, de maniera sa inchida gurile si celor mai mofturosi clienti. De la mancaruri traditionale la paste italienesti, totul avea gramaj generos, pret accesibil.
Am comandat ciorba de burta, bulz, soté de ciuperci, tochitura, tocanita de pui, salata, palincuta de tara (pentru care chelnerul a pus ramasag ca-i din cea mai cea), cafele, in final, ca sa ne dregem. Portiile au estetica potrivita locului, de la branza de burduf din bulzul “Ochiul ciobanului” si pana la tocanita de pui, pitita sub o copertina de lipie, mancarea e de nota zece.
Chiulangiu la strigarea catalogului a fost doar tortul de ciocolata, un cusur important, dar suplinit de papanasi, clatite de toate felurile si inghetata.
Nota de plata pentru sase persoane nu a depasit 150 de ron si, spre rusinea noastra, am capitulat, lasand in farfurie “bucatica rusinii”. Aviz gurmanzilor care ar putea sucomba farmecului preparatelor frantuzo-englezo-valahe, comandati cu cumpatare!
In alta zi, pasii ne-au purtat pe un drum in lucru, solicitant si pentru un sofer cu ceva experienta, catre satul Pestera. Am luat doar o gustare si un ceai la Casa Boiereasca, un chec cu cacao facut ca la bunica acasa, pe un fundal demn de o felicitare: cu creste de munti, talangi de vacute, manz odihnindu-se la umbra, ciobanesti latrand si tot arsenalul acela minunat al unui sat de munte, de care, deja imi este atat de dor.
Avem o tara minunata ,dar nu stim sa o pretuim ,pe toti muntii sunt presarate sate pitoresti,unde gasim mancare din belsug si este foarte natural.M-ai facut pofta de o excursie la munte.
RăspundețiȘtergereSunt foarte multe locuri frumoase de vizitat. Din pacate, prea multi au auzit doar de Valea Prahovei si litoral. Ar trebui sa o luam si pe carari mai putin batatorite :).
RăspundețiȘtergere