Desi o vad pe strabunica cum bibilea micro-sarmalute de parca ar fi fost ieri, n-am stiut niciodata sa le apreciez la justa valoare, ba dimpotriva, am fost un copil atat de sclifosit incat nici nu ma atingeam de cele facute in vita de vie. Dar anii au trecut si, fiindca uneori si oul invata pe gaina, am descoperit pofta si placerea de a manca sarmalute in foi de vita, alaturi de copil.
Exista, desigur, multiple feluri de a prepara sarmalutele, insa asa cum le-am facut de aceasta data mi se pare foarte potrivit pentru copiii mici - nu contin sos/zeama/, cei mici nu se murdaresc deloc, nu le scapa si nu le aluneca printre degete, ba chiar se mananca foarte usor, precum asa-zisele pachetele de primavara. Se poate folosi si amestec de carnuri, in functie de varsta copilului si preferintele alimentare, insa eu aveam congelat prea mult piept de pui, o carne dealtfel cam fada, asa ca am facut sarmalute "light" :-).
Pentru 40 de sarmalute mici am folosit:
- 1kg piept de pui
- 140g foi vita de vie
- 1 ceapa alba medie, tocata marunt
- 1 legatura de marar tocat
- un pumn de orez
- 1 lingurita de boia dulce
- 1 lingurita de cimbru
- 2 linguri de ulei
- 1 cana sos de tomate, cu bucatele de tomate cu tot
- 3-2 foi de dafin
- optional, putin piper
Pieptul l-am taiat cubulete si l-am tocat rapid, ador ideea de a toca in casa carnea, deh...fiecare cu piticii lui, dar imi place sa vad eu exact ce toc :-).
Am amestecat intr-un bol carnea, orezul, uleiul (nu este necesar daca folositi o alta carne, grasa), cimbru, boia, ceapa, mararul si am pus cam jumatate de lingura de compozitie per jumatate de foaie de vita.
Am rulat strans, am indesat frunza la capete si am procedat astfel pana am terminat tot amestecul.
Au mai ramas cateva frunze de vita, o parte dintre ele le-am pus pe fundul cratitei, am turnat sosul de tomate, am pus frunzele de dafin, am asezat sarmalutele si le-am mai acoperit cu un strat de frunze. Am pus apa cat sa acopere si sa depaseasca cu vreo 2-3 degete si am dat intr-un clocot pe foc, rastimp in care am pornit si cuptorul pe 200 de grade. Dupa ce clocotesc pe foc vreo 15 minute, se mai baga la cuptor inca o ora si un sfert (rastimp in care apa ar trebui sa se duca complet; grija sa mai completati putin daca cumva se evapora mai repede).
Foaia de vita ar trebui sa se topeasca in gura :-), iar acest lucru depinde pe de-o parte de timpul de fierbere, pe de alta parte conteaza ca frunza de vita sa fie culeasa cat este frunza tanara. Merg, evident, de minune, cu mamaliguta si smantana alaturi. Pofta mare :-) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu